Capitolul 10- Transformarea

Standard

Din perspectiva lui Edward

Simteam cum ma duc in gol, in intuneric, dar in acelasi timp aveam corpul amortit si cu fiecare suflare a mea inima inceta sa mai bata. Stiam ca acesta va fi sfarsitul, dar speram ca daca voi muri si nu voi fi salvat Alice sa aiba sansa de a mai trai in continuare la fel ca si familia mea.

Dint-o data am simtit cum o lama de otel imi perforase gatul, iar o senzatie ciudata ma acaparase. Gatul parca imi luase foc, ce e asta? Ce se intampla? am inceput eu sa strig,iar apoi acel foc incepea sa avanseze din ce in ce mai mult. Acea durere insuportabila prindea forta, am inceput sa ma zvarcolesc si sa tip, nu stiam ce este nu stiam cum am ajuns aici si nu stiam ce se intampla cu mine ,in momentul acela auzeam suspine in jurul meu dar nu stiam ce era, ma simteam ca intr-un crematoriu, ce faceau incercau sa imi dea foc?

Am inceput sa tip, credeam ca ei aveau sa ma auda si sa ma scoata de acolo fiecare vena de a mea inghetase, iar inima mea pompa ca o nebuna din ce in ce mai multa durere.

Ce este asta? Lasati-ma va rog! Omorati-ma! Luati-ma din foc! am inceput eu sa tip iar vocea mea suna atat de ingrozitoare printre atatea urlete si atata durere.

Eram ars de viu, cine imi facea asta cine ma chinuia, ca i-am facut? Ma simteam ca si cum as fi pe rug ca si cum trupul meu se facea scrum din ce in ce mai mult. Simteam focul mocnind in corpul meu, am inceput sa strig din ce in ce mai tare sa ma rasucesc si sa ma zvarcolesc.

Stiam sigur ca nu mai sunt in acel loc, simteam doar ceva moale acolo unde ma aflam, nu dadusem importanta, nu puteam durerea insuportabila prindea din ce in e mai multa forta, eram cuprins de durere focul ma ardea de viu, simteam cum corpul meu se intindea din ce in ce mai mult eram cuprins de durere, tipam ma zvarcoleam si le ceream sa ma omoare.

Ce se intampla? Au crezut ca am murit? Ma incinereaza? Dar nu m-au dus la spital? Nu au vazut ca inima mea inca mai bate si acuma ma ard? M-au dus la crematoriu unde trebuia sa imi gasesc sfarsitul!

Iar dadusem drumul la mai multe urlete nu puteam, nu puteam sa fac durerea sa se opreasca, trebuia sa mor trebuia sa mor o data si o data nici un om nu putea rezista la asa ceva. Dar eu? Eu eram doar un copil, nu am facut niciodata nimic si niciodata nu i-am dorit raul la cineva, cine sa a chinuie in halul asta cine?

Luati-ma din foc, va rog ma doare! Ma arde prea tare lasati-ma in pace, nu mai pot, nu mai suport! Omorati-ma dar lasati-ma, nu vam facut nimic nu ma mai chinuiti! strigam eu si un val de lacrimi ii parasi corpul.

Nu vedeam nimic, nu intelegeam nimic, dar auzeam, auzeam voci in jurul meu si auzeam si mai multe urlete dar nu, nu erau de la mine…atunci? Alice?

Ce am facut ce ne faceti lasati-ne!?

Aveam senzatia ca ma scufund in cazanul de zmoala, durerea avansa si acapara inima, bubuind din ce in ce mai tare, senzatia era innebunitoare simteam cum mii de bisturiuri ma taiau pe viu, simteam cum sunt intors pe dos cum toate ranile provocate pe care le aveam, rani deschise acum simteam ca sunt scufundat intr-un cazan de spirt, otrava smoala, oricat incercam sa gasesc explicatia dureri care ma omora nu puteam exprima durerea care se intesifica de mii si mi de ori.

Am strigat, am tipat, ma simteam atat de obosit, oare nimeni nu ma auzea? Nu mai auzeam vocea celui de langa mine, cineva tipa, a stat alaturi si tipa si el cu acelesi strigate ingrozite, nu doream sa fie persoana care mi`o imaginam, nu doream sa fie Alice cea care trecea prin acese chinuri ca si mine.

Corpul meu se forta si mai tare in ciuda dureri sa se intinda, se marea, cineva incerca sa ma intinda ca si cum as fi fost elastic. Cat o fi durat, nu stiam cat timp trecuse poate au trecut ore, sau poate au trecut zile nu stiam, doar  tipetele si strigatele faceau parte din mine. Niciodata nu stiam ce inseamna sa fi ars de viu, acum mi-au demonstrat`o, acum eram in aceasta postura.

Simteam cum inauntrul corpului meu, focul ce mocnea incepea sa isi piarda din putere, se retragea din ce in ce mai mult, dar cu fiecare milimetru a corpului pe care il lasa, durerea devenea din ce in ce mai ascutita si ma forta sa arunc tipete si strigate in tot ddin jurul meu. Corpul se arcuia intr-o pozitie ciudata iar durerea se strangea din ce in e mai mult, imi puteam misca mainile la incheieturi si picioarele pana la genunchi, dar isi pastra aceeasi intensitat si mai arunca valuri de durere spre inima mea. Am apucat cu mainile marginile patului unde ma aflam si am inceput iar sa strig, mainile mele erau blocate acolo iar corpul meu se zbatea.

Mi-am cuprins cu bratele corpul, -care cu siguranta nu cred ca mai era el era mult mai mare, probabil sufletul meu a ajuns altundeva iar pentru asta am ars de viu atata timp, oare chiar era adevarata chestia cu reincarnarea? -si apoi am inceput sa imi cauzez dureri, vroiam sa gasesc ceva, un cutit ceva care sa ma ajute sa imi iau viata, durerea era innebunitoare, dar deodata am simtit mainile in jurul meu care ma tintui si ma tinea intr-o pozitie de a nu mai putea face nimic.

-Tineti-l, nu va mai dura mult, aceasta etapa este cea mai dureroasa, are nevoie de sprijin, in cateva momente inima sa va fi complet acaparata de foc! se auzea o voce.

Omorati-ma, va rog doar omorati-ma!

-Sss, se va tremina promit ca nu vei mai simti niciodata asta! era…era Esme?

Ce-mi faceti? De ce ma chinuiti, stingetil, stingeti focul, ma arde! Nu vam facut nimic!

Nu am mai auzit voci, am ramas doar eu si strigatele mele disperate, incepeam din ce in ce sa aud sunetele mult mai clar decat am auzit pana acum, dar totusi durerea se intensifica iar inima mea bubuia gata gata sa sara din piept.

Dupa 2 ore

Nu mai simteam nimic, am deschis ochii sa ma uit in jurul meu si i-am vazut pe Esme si Carlisle care se aflau in jurul meu.

-Bun venit fiule! a spus Carlisle si venise sa ma imbratiseze.

Am dat un pas inapoi, dar nici nu am avut timp sa ma gandesc ce sa fac deoarece corpul efectuase comanda si era rapid. Uimitor de rapid, nici nu mi-am dat seama la ceea ce am facut. Toti se uita la mine iar Esme a venit langa mine si a inceput sa imi spuna…

-Vampir? am strigat eu, iar acum Alice inca se mai afla in procesul de transformare, ea era cea care fusese langa mine si tipa o data cu mine, dar a dus`o Emmett si Jasper in padure, nu vroia ca eu sa o aud, ma simteam diferit ma uitam la corpul meu, Carlisle mi-a spus ca acuma am 17 ani deoarece Rosalie m-a muscat iar eu am crescut doar pana la varsta la care inghetase ea, apoi multe conversatii imi veni in minte.

Te rog iarta-ma Edward! spunea Rosalie

Totul va fi bine! zicea esme.

Oare va avea vreo putere? se intreba Carlisle.

-Vorbiti pe rand am spus eu si m-am uitat la ei, dar atunci ei se uitau intrebatori sau mai degraba socati la mine.

-Ce vrei sa spui? a zis Carlisle.

-Pai ati vorbit toti deodata pe voi nu va deranjeaza asta? Si Rosalie te iert stiu ca ai fost nevoita sa faci asta si stiu acuma cat de greu ti-a fost!

-De unde sti ca imi pare rau? a intrebat ea socata.

-Pai nu tu mi-ai zis?

-Dar asta a fost ce am gandit eu!

-Aceasta este puterea lui Edward !a pus Carlisle lui Esme si Rosalie, citeste ganduri, destul de interesant…

Capitolul 9.

Standard

The ride to destiny.

Edward POV.

Capul meu se invartea, in timp ce mergeam spre masina. Am hotarat sa mergem acasa cu Emmet, Rosalie si Jasper in jeep-ul lui Emm. Sau cum ii placea lui sa-I spuna “Monstrul Uman” sau mai simplu ”Monstrul”.  Decizia sa mergem acasa cu fratiori nostrii, nu a fost a mea, a fost a lui,.. exact, ati ghicit Alice.

Odata ajuns la locul meu, si cu centura pusa, Emm a pus motorul in functiune. Stateam si ma uitam pe geam. Dupa zece minute de mers, a inceput sa ploua marunt, dupa care a inceput o furtuna. Nu eram surprins, pana la urma asta era normal pentru Forks si Port Angeles. Dar azi, parea mai.. importanta. Incepusem sa innebunesc. Toate semnele erau asezate in fata mea.

De fapt, singurul semn este ca, as putea sa jur ca Bella m-a sarutat cu cateva secunde inainte sa plece. A fost un sarut scurt. Dar Bella nu m-ar saruta niciodata, noi suntem doar prieteni. Si pe langa asta, eu nu aveam sentimente romantice fata de ea.

Sau aveam?

Creierul meu imi spunea ceva, iar inima altceva.

Clasic.

Capul meu a inceput sa se zdruncine cu inversunare. Am gemut din cauza durerii. Am incercat sa scap de durere, dar a inceput sa doara si mai tare. Am simtit ca am o rana deschisa. Dar, am fost surprins cand am vazut ca tricoul meu gri nu avea nici o pata de sange.

Cand m-am intors sa ma uit pe geam, era ceata. Nimic nu mai era in forma solida, din cate puteam vedea. Totul era un  mare dezastru; la fel ca si gandurile mele.

Am stat in liniste, restul drumului. Emmet a dat la maxim radioul. “Please Don`t Stop the Music” de Rihanna a inceput sa se auda din boxe. Un strigat puternic s-a auzit din fata. Asta era partea favorite a lui Emm. Pe langa asta, de pe scaunul unde statea Rose, s-a auzit un marait. De cand Emmet si-a declarat “iubirea” pt acest cantec, Rosalie a vrut sa-i rupa corzile vocale. Era chiar amuzant.

Un chicot mi-a iesit pe buze. Alice a auzit, si si-a intors capul spre mine.

-Edward nu ti-am auzit vocea tot drumul. Ce s-a intamplat? A intrebat ea, curiozitatea fiind vizibila in vocea ei.

Am oftat –Alice, n-am nimic. Doar.. ingnora-ma.

Mi-a aruncat privirea ei de:”minti!dar aflu eu”.-Sigur, cum sa nu. Te deranjeaza ceva. Spune-mi, acum. A spus ea pe un ton amenintator.

-Pe bune Alice, nu e nim-

-Nu-mi spune ca nu ai nimic. Stiu ca se intampla ceva. Ce ai?

-Alice, chiar nu pot sa-mi tin gandurile pt mine?

-Nu. A raspuns ea afisand fata ei de dracusor mortal.

-Sincer Alice, daca as putea sa-ti citesc gandurile, ti-as da propria intimidate. Am spus eu, disperat sa schimb subiectul.

-Sa nu indraznesti sa schimbi subiectul, Edward! A replicat ea aspru.- Ce s-a intamplat? Ce e in nereg-, dar s-a oprit imediat, parca un beculet aprinzandu-se in capsorul ei. Un zambet larg si-a facut aparitia pe chipul ei luminat. – Stiu ce s-a intamplat. Te gandesti la momentul cand Bella te-a sarutat! A spus ea, vocea ei acoperind muzica.

Aparent, nu innebunisem.

Dar Alice, clar o facuse.

Nimeni nu a mai vazut “sarutul”dintre mine si Bella. Deci asta a fost un soc pt toti. Socul se pare ca s-a raspandit prin masina. Sincer, Alice nu stie cand sa-si tina gura inchisa. I-am trimis o privire mortala.

-CE?! L-am auzit pe Emmet tipand din locul soferului. Masina s-a clatinat brusc. Un claxon s-a auzit de la un camion, destul de mare, ce se afla pe celalalt sens al drumului. Dupa nici o secunda, am simtit cum aerul din palmanii mei a iesit fortat, cand “Monstrul”a facut contact cu camionul. Capul meu s-a izbit de geam, dupa care am auzit ceva ce semana cu o pocnitura.

Aveam sentimentul ca totul in jur se invartea. Totul era negru. Am realizat ca mi-am inchis ochii, asa ca i-am deschis.

Mi-as fi dorit sa nu fac asta.

“Monstrul”se rostogolea in jos la vale. Nu stiu cum, dar eram inca pe locul meu. Totul in rujul meu era haos. Tot ce era in jeep plutea prin aer sau erau aruncate de colo-colo. Langa mine, Alice tipa, in ochii ei citindu-se frica.

Centura mea s-a rupt, si am fost aruncat in fata. Centura lui Alice a facut la fel. Am fost amandoi trimisi in parbriz. Ne-am lovit puternic de el, dupa care am cazut. Jeep-ul s-a oprit intr-un final, fiind sustinut de doi copaci.

Tot corpul ma durea. Simteam cum sangele imi curgea pe fata, mai apoi pe tricou. Foarte mult sange.

Nu am mai putut sa-mi tin ochii deschisi, prea mult. Stiam ca daca ii inchideam, aveam sa alunec in intuneric si nu m-as mai intoarce, niciodata. I-am inchis.

Toate sentimentele au disparut. Nu am mai simtit durerea venind spre mine din toate directiile. Simteam ca plutesc. Ma simtea usor si moale. Iubeam acest sentiment.

Capitolul 8.

Standard

A kiss and a button.

Edward POV.

Bella ma uimea.

In fata lui Charlie se purta foarte bine. Dar puteam sa-mi dau seama ca minte.  Am putut sa aud lacrimile care vroiau sa curga cand i-a zis lui Charlie ca totul o sa fie bine. Puteam sa aud strigatul acelei fetite mici, cand a ras.

Am putut simti cum inima ei se frange.

Se pare  eu eram singurul care isi daduse seama de suferinta ei. Asta era ciudat. Toata lumea statea si se uita; crezand fiecare minciuna spusa de ea.

Cand a trecut pe langa mine, grabita sa scape de vina ce credea ca este a ei, am simtit cum ceva ud ca a picat pe mana mea; o lacrima. Se elibera in sfarsit de toata tristetea si frica ce era inchisa in ea.  Tot ce vroiam sa fac era sa ma duc si sa o calmez, sa-I spun ca totul o sa fie bine, sa o tin in brate.

Dar.. nu puteam sa o mint, si eu.

Am scapat de aceste ganduri imediat. Creierul mi-a fost suprasolicitat. Sentimentele mele erau peste tot. Nu o placeam pe Bella, doar imi parea rau pt ea.

Cu coltul ochiului l-am vazut pe Jasper,  care arata.. rusinat. M-am incruntat. Ii era rusine de Bella, credea ca era vina ei? ..

Jasper s-a intors spre mine. Mi-a aruncat o privire de “Calm down!”. Cateodata pare ca stie ce simt. Era cam ciudat.

Am luat o gura de aer, dupa care m-am relaxat. Jasper a zambit, dupa care i-a soptit ceva lui Rose, sora lui geamana.

Alice statea in capatul scarilor, cu o urma de ingrijorare prezenta pe chipul ei. M-am dus langa ea, si i-am soptit

-S-a intamplat ceva, Ally? Am intrebat-o. In momentul urmator, s-a intors cu fata spre mine. Dupa ce m-a recunoscut, mi-a aratat privirea ei mortala. M-a lovit peste umar. Mi-am frecat umarul, de acum rosu.

-Edward Anthony Masen Cullen! Daca te m-ai furisezi vreodata in spatele m- i-am taiat-o.

-Ma intrebam de ce esti ingrijorata. Nu trebuie sa ma plesnesti. Sincer, ce ti-a facut umarul meu?

A oftat – E Bella. O sa-mi fie dor de ea; mult. A oftat din nou, dupa care a urcat pe scari, lasandu-ma sa ma gandesc la ce a spus.

Si mie o sa-mi fie dor de Bella; muult.

Bella POV.

Cand am ajuns in camera lui Alice, am dat voie lacrimilor sa-mi paraseasca ochii. Am cazut in genunchi si am inceput sa plang. Totul era din vina mea. Meritam tot ce mi se intampla, dar nu vroiam ca si prietenii mei sa sufere. Nu trebuie sa le spun, trebuia sa ii las sa-si continuie viata. Trebuia sa plec, fara sa-mi iau ramas-bun; chiar daca durea.  Dar, sunt egoista.

Tot ce ating, se transforma intr-un dezastru.

Am plans in liniste cateva minute, pana cand s-a auzit un ciocanit de la usa. Mi-am sters lacrimile de pe obraji si m-am ridicat. Am incercat sa ma adun cat am putut.

-Cine este? Vocea mea s-a spart la ultimul cuvant.

-Pot, te rog, sa intru in camera mea?  M-a rugat Alice. Am alergat imediat la sertarul meu, din dressing-ul lui Alice, si l-am deschis.

-Bineinteles Alice. Am raspuns, in timp ce scotoceam dupa niste haine mai potrivite decat pijamalele albastre.

Dupa cateva momente, Alice era langa mine, cautand si ea.  Au mai trecut cateva minute, dar in zadar. M-am retras. Alice nici nu se gandea. In cateva secunde, ea tinea in mana perechea mea favorita de jeansi si bluza albastru-inchis. Dar.. asta n-are sens. M-am gandit. Aseara erau ude.

-Um.. astea nu erau ude aseara? Am gandit eu cu voce tare.

-Pai, bad a, dar Esme le-a pus in uscator pt tine.  Mi-a raspuns Alice. Asta a fost inca o piatra pus ape inima mea. Alice tinea hainele in fata mea si le legana, intr-un mod.. iritant. Am ezitat putin, dar le-am luat si m-am imbracat.

-Ce s-a intamplat Bella?

Punct lovit.

Stia ca se intampla ceva. Putea sa vada prin mine asa cum putea sa-mi citeasca si gandurile.

M-am intors cu fata la ea. Ea era de asemenea schimbata. Purta o bluza tricotata, crem, mulata pe talie si blugii ei stramti de piele. Alice e Alice.

-De ce te-ai imbracat asa Alice? Jazz nici macar nu  e aici. Am sacait-o si eu. Obrajii ei s-au aprins, doar un pic, capatand un roz pal, dar s-a mentinut ferma pe pozitii.

-Nu schimba subiectul Bella. Si-a incrucisat bretele la piept. – si daca chiar vrei sa stii, merg cu tine la aeroport. Acum, ce te ingrijoreaza, Bellsy?

-Toate astea sunt de vina mea, Alice. Asta e problema! Mi-as dori sa mor! Am tipat, buzele mele tremurand. Am inceput sa plang din nou. Lacrimile firbinti, curgeau pe obrajii mei. Alice a venit si m-a imbratisat, lasandu-ma sa plang.

Am stat imbratisate mult timp, ascultand doar oftatul meu. Intr-un final am reusit sa ma opresc. M-am retras din stransoare si am zambit.

-Multumesc Alice, aveam nevoie.

-Nici o problema. Acum hai sa te aranjam. Esti rosie si plansa. Cu aceste cuvinte, m-a luat de talie si m-a bagat in baie.

Drumul pana la aeroportul Port Angeles, a fost lung. Nu m-a deranjat. Nici macar un pic. Vroiam sa ma bucur de fiecare secunda petrecuta in Forks.

Toata familia Cullen s-a decis sa vina cu mine si cu Charlie la aeroport. Din cauza ca masina lui Charlie are doar 4 locuri, cu mine au mers doar Alice si Edward. Ceilalti au fost nevoiti sa mearga cu masinile lor. Esme impreuna cu Carlisle in Mercedesul S55,  iar Rose, Emmet si Jazz in jeep.

Dupa ce am trecut pe la securitate, mai aveam fix 10 minute pana avionul meu decola.

Charlie mi-a dat geanta pe care o cara. Dupa ce am luat-o am constata ca era foarte usoara; aveam doar doua carti si pasaportul. Mi-am pus-o pe umar.

Cand m-am uitat la Charlie, am sters o lacrima dupa obrazul lui. Pe fata lui era un zambet slab. I-am incojurat talia cu mainile mele, si m-am cufundat in jacheta lui. M-a imbratisat si el. Dupa cateva secunde, m-am retras.

-Te iubesc, tati.

-Si eu te iubesc, Bells. A soptit el. Charlie nu era genul sa arate atat dragoste, aceste cuvinte m-au surprins. O sa le pretuiesc mereu.

M-am dus la Culleni. Carlisle si Esme au fost primii. I-am imbratisat pe fiecare.

Urmatorul era Jasper.  A stat cateva secunde drept, uitandu-se la mine, dupa care a intins mana dreapta. Mi-a apucat mana si mi-a scuturat-o .Stransoarea lui era ferma si rigida, asemenea commandant de armata.  Cateodata ma intreb ce a vazut Alice la el.

Langa el era Rosalie.  Se admira in oglinda.

Asta ar trebui sa fie amuzant. M-am gandit eu sarcastic.

Stateam in fata ei, cu mana ridicata. Fara sa se uite, mi-a spus “Pa Isabella”. M-am strambat cand am auzit-o.

–Rosalie.. a avertizat-o Carlisle.

-Bine.  A bombanit ea.  Si-a inchis oglinda dupa care m-a strans intr-o imbratisare scurta. Dupa ce s-a retras,  privirea ei arunca pumnale asupra mea.

-Si mie mi-a parut bine. Am spus eu, sunand sincer. Numai ea a auzit sarcasmul din cuvintele mele.

– La fel. A spus ea dulce, inca aruncand pumnale.

Dupa Rose, a urmat, Emmet.

Cand am ajuns in dreptul lui, doua brate puternice m-au strivit intr-o “imbratisare”.

-Emmet.. nu pot.. sa.. respir! Imediat am fost lasata jos si mi-a dat drumul. Rasul puternic  al lui Emmet mi-a umplut urechile.

-O sa-mi fie dor de tine, micuto! Am alergat spre el si l-am imbratisat urso. M-a imbratisat si el, de data asta mai usor.

-O sa-mi fie dor de tine, Emm. Am spus eu. M-am retras, dupa care m0am dus la Alice care m-a imbratisat imediat.  Am facut si eu la fel.

-O sa-mi lipsesti foarte mult, Bella! A soptit ea.

-Si mie o sa-mi fie dor Alice, si mie.. am soptit si eu. Cand am dat sa ma retrag, Alice m-a strans si mai puternic.

-Alice, um.. eu cam trebuie sa plec..

-Oh, asa e. Scuze. Mi-a dat drumul din imbratisare.

Urmatorul si ultimul, a fost Edward.

Am stat fata in fata cateva secunde, dupa care s-a anuntat zborul.

-Cursa 212, Phoenix, Arizona, imbarcarile se fac acum. Cursa 212, Phoenix, Arizona.

-Asta-I cursa mea.  Am specificat eu, cea mai mare tampenie pe care puteam sa o spun. Edward a dad din cap usor. A venit spre mine si m-a imbratisat. L-am imbratisat si eu. Am stat asa cateva secunde, doar imbratisati. Nu vroiam sa ma retrag. Era comfortabil. Ma simteam in siguranta, iubita.

Ne-am despartit dupa un minut. Eram doar la cativa centimetri departare. Inima mea batea haotic, iar respiratia imi era intretaiata.

Creierul meu era un dezastru total. Gandurile nu mai erau coerente, eram confuza. Logica si-a luat o vacanta. Daca nu o sa-l mai vad, de ce nu?

M-am apropiat de el. Acum ne mai desparteau doar cativa centimetrii. Apoi, l-am sarutat. A fost mai bine decat mi-am imaginat vreodata. Buzele lui erau moi si dulci. Simteam ca ii apartin lui, ca suntem facuti unul pentru celalalt.

Apoi m-am retras.

A fost scurt. Mi-as fi dorit sa dureze pt totdeauna, dar nu vroiam sa mai fiu egoista, cel putin nu acum. Adevarul era ca imi era frica de respingere. Era clar pt mine ca el niciodata nu va putea sa ma placa. A fost doar un sarut, nu conteaza cat de scurt a fost.

Imediat dup ace m-am despartit de buzele lui Edward, am alergat pe culoarul care ma ducea spre avionul in care trebuia sa ma imbarc. Nu m-am uitat inapoi.

Odata ajunsa pe locul meu, au mai trecut doar zece minute, dupa care am decolat. Am observant ca unul dintre nasturii de la bluza mea nu mai era, dar asta era ultima mea grija. Odata ajunsi printer nori, am inceput din nous a plang. Nu ma plecam acum; déjà plecasem. Totul era in urma mea, inclusive omul, baiatul pe care l-am iubit vreodata.

Am plans pana cand omul de langa mine mi-a spus sa tac. Mi-am scos din geanta copia “La rascruce de vanturi” de Emily Brontë.  Cand l-am deschis, o lacrima a cazut pe prima pagina, imprimandu-se. Au urmat multe lacrimi, pana cand privirea mi s-a incetosat.

Edward POV.

Un nasture a cazut de la bluza ei, si a ajuns pe podea. L-am luat si l-am bagat in buzunar.

Am urmarit cum avionul Bellei a decolat; luand odata cu el, cea mai buna prietena a mea.

___________________________________________________________________________

Am reusit sa scriu si capitolul 8. Se pare ca inspiratia a trecut si pe la mine. Sper sa va placa, chiar daca este cam trist. Dar am adaugat si putina dragoste:).  Sper din tot sufletul sa va placa >:D<:*.

Capitolul 7.

Standard

On The Other Side of The Front Door

Bella POV.


Ma holbam la usa. Stiam ce urma sa se intample, si nu vroiam sa ma misc. Stiam ca daca o fac, n-o sa pot sa ma m-ai intorc. Picioarele mele, pt prima data in viata mea au fost de accord cu creierul meu. Stateam pe loc. Imi era frica. Singurul lucru bun era ca ce ma despartea de viata mea linistita si fericita de aici din Forks, si de viata pe care nu mi-am ales-o eu, era doar usa din fata mea. Era singurul lucru care impiedica frangerea inimii mele, pana in punctual in care nu se mai putea repara.

Eu, Alice si Edward eram in picioare, nemiscati; exact ca statuile. Ei doi stiau ca destinul, viitorul meu era dupa usa aceea. Multa lumea putea spune ca suntem dramatic, dare u chiar nu vreau sa plec, s alas in urma viata din Forks. Sa o iau de la capat, ar fi prea greu pt mine. Ar fi prea greu pt inima mea.

O pereche de picioare se auzeau pe scari, alergand. Dupa cateva moment, a aparut si Esme in living. In mana dreapta avea o carte. M-am uitat la titlu. “Mandrie si Prejudecata” de Jane Austen. In ciuda circumstantelor, am zambit slab. Iubeam clasicii. Nimeni nu stia inafara de Esme si Alice. Cartea mea favorita era “La rascruce de vanturi”.

Esme a mers spre usa. –Serios, sunt singura persoana de aici care aude soneria? Se uita la noi, zambind usor. Ma impresiona cum putea sa se plimbe prin camera, fara sa fie nevoita sa se uite pe unde merge.

Am fost scoasa din starea mea calma, linistita si fericita, de cuvintele lui Esme. Nu stie cat de mult inseamna cuvintele astea pt mine. Mi-au adus aminte de ce urma sa se intample.

M-am incruntat.

Esme era acum in fata usii. Mana ei a ajuns pe clanta. Am vrut sa strig “Nu”, dar eram inca impietrita.

Timpul parca se misca cu incetinitorul.

Esme a apasat pe clanta. Nici un sunet, cu exceptia ‘click’-ului facut de clanta, a intrat in urechile mele. Era asurzitor pt urechile mele.

Apoi, usa s-a deschis.

Lumina care a patrruns inauntru era foarte puternica, acest lucru m-a facut sa-mi acopar ochii. De obicei soarele nu era asa de stralucitor, dar banuiesc ca asa se intampla daca te uiti fix la soare.

Odata ce ochii mei s-au obisnuit cu lumina, am putut sa vad silueta persoanei din usa. Privirea mea a gasit doi ochi caprui, erau a lui Charlie. Zambea trist, si ma astepta cu bratele deschise.

Pe fata mea s-a format imediat un zambet. Am fugit spre Charlie. Imbratisarea lui calduroasa si comfortabila m-a facut sa ma simt mai bine.

Am stat asa pana mi-am adus aminte de ce a venit aici.

Renee. Divortul. Phoenix. Plecarea.

Charlie mi-a simtit imediat incordarea, pt ca imediat mi-a dat drumul. S-a uitat la mine, sa vada daca sunt bine. S-a uitat in ochii mei. Ai lui erau plini de griji pt fetita lui.

-Nu am nimic tata. Nu-ti face griji pt mine. Vocea mea s-a spart la ultimele cuvinte. Am incercat sa zambesc. El s-a uitat la mine, dar se pare ca nu ma credea.

-Nu Bella, nu esti bine. Pot sa spun. Esti varza la mintit. M-am holbat la el. S-a facut ca nu a vazut.

Si-a inchis ochii. –Ugh! Asta e numai vina mea! Trebuia sa-ti spun. S-a intamplat asa de repede. Credeam ca o sa ne ducem la tribunal mai intai. Sa fie official… Charlie continua sa murmure, incercand sa se convinge si pe el. Am ajuns la el, si l-am imbratisat. Si-a deschis ochii si ma privea cu multa tristete si regret.

Am vorbit incet –Tata, nu e vina nimanui. Nu te mai supara, si din cauza mea. l-am rugat eu. –Stiu ca trebuie sa plec,.. acum. Charlie a dat din cap. – Lasa-ma sa ma schimb m-ai intai. Am zambit usor. – nu vreau sa ma urc in avion, imbracata in pijamale, nu-I asa? Am chicotit usor, sa mai destind atmosfera.

Charlie nu a chicotit. –Imi pare rau, Bella. a soptit el. I-am zambit, iar apoi am alergat pe scari. Am simtit cum lacrimile imi invadeaza chipul. Nu puteam sa-l las sa ma vada asa.

Ar face lucrurile mai grele.

_____________________________________________

Scuze ca este cam scurt capitolul. inspiratia nu a fost de partea mea.

Sper ca o sa va placa.

Nu stiu cat de des o sa reusesc sa postez. Mai ales cu scoala asta. Dar cel putin un capitol pe saptamana, o sa fac tot posibilul sa fie.

:* <#

Capitolul 6.

Standard

Funny Moments.


Bella POV.

Alice l-a prins pe Edward bine.

Dupa ce i-am dat drumul, Edward a fugit pe scari, ca un nebun, la baie. Cu siguranta pt a-si sterge rujul rosu cu care a fost dat de Alice.

Este o idée buna sa ai la tine niste obiecte de santaj.

L-am asteptat pe Edward pana a coborat de la etaj. Pe fata lui se putea citi furia. Acum puteam sa imi pun in aplicare planul.

Misiune: sa-l enervez pe Edward pana ii explodeaza capul.

Eu si Alice stateam pe canapé si ne uitam la televizor. Edward a venit si s-a asezat intre noi. Perfect.

S-a facut comod, dupa care a inceput sa se uite si el la televizor. Am asteptat cateva minute pentru a-mi incepe planul.

M-ama intors, incat sa o pot avea pe Alice in raza vizuala. Era foarte concentrata, se anunta o noua prezentare de moda. Ca sa-mi pot pune planul in aplicare, trebuia sa-I atrag atentia lui Alice.

Am pocnit din degete in fata ei. Nimic.

Edward se uita la mine curios, incercand sa-mi citeasca gandurile. Nu aveam de gand sa il las sa fac asta. I-am aruncat o privire gen: “ veziti de treaba ta”. Nu-mi placea sa fiu nesimtita cu el, dar m-a pleznit! Nu pot sa trec cu vederea.

Parea.. ranit, dar si-a intors atentia spre televizor.

M-am uitat la Alice. Inca era concentrata pe reclame. Asta o sa fie greu.

-Alicee. Pot sa te intreb ceva?.. Alice?.. Alice! Din nou,  nici un raspuns

Ochii lui Edward erau inca atintiti asupra televizorului, dar avea o privire incurcata. M-am holbat la el. S-a incruntat putin, dar nu mi-a acordat atentie.

Timpul pentru ultima mea sansa. Am oftat. Chiar nu vroiam sa fac asta. Am luat o gura mare de aer si m-am pregatit cat de cat, pt ceea ce urma.

Cuvintele au iesit ca o tornada: – Hei, Alice, sunt reduceri la pantofi, azi la mall. Totul e la jumatate de pret.

Alice POV.

Reduceri la pantofi?

Bella POV.

Ochii lui Alice pareau iesiti din orbite. Si-a intors privirea de la televizor spre mine. Colturile gurii sale s-au ridicat. Un zambet larg i-a acoperit fata.Mai avea putin si sarea de pe canapé, si alerga pana la mall.

Se uita fix la mine.

-Doar glumeam.  am chitait eu. Am incercat sa zambesc, dar tot ce am putut scoate a fost o grimasa.

Alice m-ai avea putin si plesnea de nervi. Era gata sa ucida.

Regula numarul unu a lui Alice. Niciodata, dar niciodata sa nu glumesti despre pantofi.

-Isabella Marie Swan! Cum ai indrazn- , dar i-am taiat-o scurt.

-Acum ca esti atenta la mine Alice, pot sa te intreb ceva? Ea s-a uitat la mine, furia citindu-i-se pe chip, dar i-am facut cu ochiul scurt, si s-a calmat imediat. A ranjit in semn de raspuns.

Edward doar se uita la mine,confuz.

Edward POV.

Ce incearca sa faca !?

Bella POV.

Planul meu functiona. In sfarsit.

-Ma intrebam daca imi poti trimite si mie poza cu Eddie. Eram aplecata pe Edward, la fel si Alice.

-Pai, bineinteles Bella. Nu-I asa ca e o idée excelenta, Eddie? A spus Alice.

M-am uitat la Edward. Pe fata lui se putea citit socul si furia.

-Oh, nu-ti face griji Eddie. Nuanta aia de rosu, chiar te prinde.  Fata lui era rosie.

-Apropo Bella, de ce vrei poza? M-a intrebat Alice.

-Ca sa-l prezint pe Eddie colegilor mei din Phoenix. M-am uitat pe furis la Edward. Fata lui era si mai rosie, acum.

– Vrei sa-ti trimit si filmarea de acum cateva luni? Aia ar trebui sa le demonstreze colegilor cat de sexy este.

Am zambit draceste. – Bineinteles Alice.

-Normal sau HD?

-HD bineinteles.

Edward ar putea izbucni, in orice secunda.

Edward POV.

Au mers prea departe.

_____________________*** Flashback***________________

-Oh Eddie. A cantat Alice. Am scapat stiloul cu care imi faceam temele, si m-am intors spre ea.

Maxilarul meu era undeva pe jos.

In mana dreapta avea setul de machiaj si  o sfoara. In mana stanga avea o rochia roz, scurta pana deasupra genunchilor si o pereche de pantofi cu toc inalt de la Prada.

Langa ea era Bella.

Eram chiar si mai uimit decat la inceput.

Bella avea in mana dreapta o camera. Becul rosu era aprins.

Eram condamnat.

_____________________*** End of Flashback***________________

Am pufnit.

Bella POV

Puteam sa vad fumul care iesea din Edward. Degetele mai aveau putin si ii plesneau.  S-a ridicat si a inceput sa urce scarile.

Lucru ciudat la Edward e ca el nu se enerveaza sau se exteriorizeaza. El intotdeauna actioneaza calm si cu cap.

Pe cat de mult imi place de el, pea atat ador sa il tachinez. Ne-am tachinat, aproape toata viata. Este doar o simpla traditie.

Dar consecintele imi dadeau semne ca ar cam trebui sa schimb traditia.

Chiar cand eram gata sa-mi cer scuze, s-a auzit soneria.

M-am oprit din mers si m-am intors cu fata la usa.

_________________________________

Am reusit sa postez si capitolul 6. Scuze pt intarziere. Enjoy! J

Capitolul 5.

Standard

Childish Antics

Bella Pov.

M-am trezit cu o lumina puternica invadandu-mi camera. Asta era una dintre acele rere, zile insorite in Forks. Era frumos.

Nu vroiam sa imi aduc aminte asa.

Vroiam sa imi amintesc zilele cand afara ploua cu galeata. Cand eram la familia Cullen, jucandu-ma in baltoace. Eram cu oamenii pe care ii iubeam.

Am cascat si m-am intors spre ceasul sctralucitor dupa noptiera. Numerele rosii ale ceasului aratau ora opt si jumatate.

M-am uitat la patul din coltul camerei. Asa e, aveau un pat separat, pt mine. Asternuturile si patura erau frumos impachetate, iar la capul patului era o perna. Un singur lucru lipsea. Alice.

Ea a fost mereu o persoana matinala, dar in acelasi timp ii placea si noaptea. Jur, cateodata pare ca nici nu doarme.

Cred ca este déjà jos, si probabil ca este si imbracata. La dracu; cred ca mi-a ales tinuta pt azi. Am oftat. Ultima data cand o sa-mi m-ai aleaga tinuta.

Fara nici un chef, am iesit de sub paturile moi si calde.O sa-mi fie dor si de ele. Amintirile a multor nopti dormite aici mi-au navalit in minte.

Imediat cum am deschis usa dormitorului, un miros placut mi-a invadat narile. Clatite cu fulgi de ciocolata, cu sirop si frisca, inabusite in capsuni. Clatitele de casa facute de Esme erau cele mai bune. Mereu mi-au placut.

Vroiam sa alerg pe scari, sa ajung in bucatarie si sa infulec cat mai multe clatite. Din pacate, corpul meu nu avea aceleasi intentii. Eram inca pe jumatate adormita si picioarele mele se tarau pe carpeta din hol. Am coborat incet pe scari, cascand ocazional. Mergeam cu viteza melcului. Cel putin nu puteam sa ma impiedic si aici. Cand in sfarsit am ajuns la capatu scarilor, am intrat in bucatarie.

Asta a fost, probabil, cel mai prost lucru pe care il puteam face.

Imediat cum am intrat am auzit un tipat scurt, si un scaun tarait pe podea. Aerul mi-a iesit cu puterea din plamani atunci cand cineva cu o forta uimitoare m-a lovit.

-Buna dimineata, Bella! a ciripit Alice

-Buna dimineata si tie, Alice. Acum poti sa-mi faci o favoare? Ea a dat din cap. Lasa-ma sa repir! Am spus eu cu ultima rezerva de oxygen

. Instantaneu presiunea de pe pieptul meu s-a ridicat, si am luat o gura mare de aer. Oxigen, dulce oxygen.

-Doamne Alice, pt cineva asa de mic, ai putere nu gluma. M-am uitat in ochii lui Alice. Erau plini de griji si regret. I-am zambit. Buzele ei s-au conturat intr-un zambet larg.

Edward Pov.

-Da, mai ales la bataia cu perne. Am spus eu de la masa.

Alice s-a intors spre mine si mi-a aruncat o privire ucigatoare. Mi-am ridicat mainile in semn de nevinovatie. Ea continua sa se uite spre mine cu privirea ei de dracusor.

Deodata rasul Bellei a inundat bucataria. Rasul ei era dulce si innocent. Era minunat.

-Trebuie sa fiu de accord cu tine, Edward. Am experimentat puterea ei de aruncat-perne in bataile noastre.am inceput si eu sa rad

Alice isi plimba privirea de la mine la Bella. Apoi, dupa cateva secunde, a inceput si ea sa rada. Asta mi-a adus aminte de zilele bune, cand incepeam sa radem fara motiv. Avea sa-mi fie dor de zilele astea.

Dupa cateva minute bune in care am tot ras, am reusit sa ne calmam. Alice si Bella s-au asezat la masa, iar eu, intre ele. Probabil o sa vorbeasca pe langa mine, toata dimineata.

Ohh booy.

Esme s-a dus la ea in camera ca sa citeasca, asa ca am ramas numai noi. Inainte sa plece, Esme ne-a facut celebrele ei clatite cu fulgi de ciocolata. Erau favoritele mele. Si ale Bellei.

Alice mi-a spus sa astept pana se trezeste si Bella. Acum ca este aici, putem sa infulecam clatitele delicioase ale lui Esme.

Am mancat in liniste vreo cinci minute, pana a inceput Alice sa vorbeasca, despre haine.

Am tolerat-o vreo 15 minute; un nou record pt mine. Apoi a intercut masura.

-M-a intrebat daca Edward nu vrea o fusta noua. M-am intors si m-am holbat la ea. Apoi s-a alaturat si Bella.

– Nu stiu, Alice. Dar stiu ca nu i-ar sta bine. Adice, pe bune acum, ai vazut cat par are pe picioare? si pt un effect extra, s-a si cutremurat.

-Aici ai dreptate, Bella. a fost de accord Alice, dupa care s-a cutremurat si ea.

-Picioarele mele nu sunt paroase! Sunteti ridicule! Am strigat eu. Am auzit chicoteli din ambele parti.

Din moment ce ele ma enerveaza, o sa le enervez si eu.

Le-am plesnit peste cap. Amandoua s-au intors spre mine cu gurile deschise. Ochii lor erau plini de furie.

-De ce ne-ai plesnit, peste cap? A intrebat Alice, furioasa.

-Pentru ca, draga mea sora, ma enervati.

-Dar asta nu e un motiv, ca sa ne pleznesti!

-Ba da, este, Alice.m-am intors spre Bella. Inca avea gura deschisa. I-am apucat usor barbia, si i-am inchis-o. “- Tz,tz Bella. Nu-I frumos sa stai cu gura deschisa.” Apoi m-am intors spre mancarea mea

Bella Pov.

Vroia sa ma enerveze, atunci o sa-l enervez si eu. Mi-am inclestat maxilarul si am ridicat mana. Nu s-a intors. Bun; deci nu si-a dat seama. Nu vroiam sa-l ranesc, deci nu o sa folosesc toata forta.

L-am palmuit peste antebrat.

El s-a intors spre mine. Nu parea nervos, chiar deloc. Ochii lui erau poznasi.

Si-a pus mainile in jurul meu. Stiam ce era gata sa faca, si nu aveam de gand sa-l las sa o faca. Stia ca nu-mi place sa fiu gadilata.

Ochii mei s-au largit.

Am sarit de pe scaun si am inceput sa alerg. Am simtit nevoia sa strig ‘ nu ma poti prinde, eu sunt omul de turta-dulce’; dar n-am facut-o. M-am uitat in spate pt o secunda.

Edward ma fugarea, miscandu-si degetele amenintator. In spatele lui era Alice, cu un ruj in mana dreapta, urmarindu-l pe Edward.

Deodata am alunecat pe podeaua din sufragerie. Tipic mie.Am cazut in fund. Edward prea aproape de mine ca sa mai evite impactul. A sarit peste mine si a aterizat pe canapéa.

Alice s-a pus peste el si l-a prins pe canapé. Am reusit sa ma ridic sis a o ajut pe Alice. Am reusit sa-l tin pe canapé, apasandu-l pe piept, in timp ce Alice desuruba rujul. Ochii lui Edward s-au largit cand a vazut rujul de culoare rosu-sangeriu. A incercat sa scape, dar am reusit sa-l retin de fiecare data.

-Tuguieste buzele, Eddie. A spus Alice. Apoi a trecut la treaba. Cand a terminat, buzele lui Edward erau rosii stacojii.

M-am gandit ca a terminat, dar m-am inselat. A scos din buzunar un telefon roz si l-a deschis. Cateva secunde mai tarziu, telefonul a facut poza.

– Şantaj! A spus ea, fluturan telefonul prin aer.

Edward Pov.

Oh. La dracu.

Capitolul 4.

Standard

Before she leaves.

Edward Pov.

Inca imi mai faceam tema la matematica. Ughh! Urasc fractiile!

Cand in sfarsit eram la ultima problema, melodia mea preferata a inceput la radio. Am dat volumul la maxim si am inceput sa cant.

Pe la jumateata melodiei, un sunet puternic s-a auzit de afara. Am inchis radioul si am ascultat, dar acum era liniste.

Ciudat, m-am gandit eu. Am deschis, iar radioul.

Dupa cateva minute, am terminat tema la matematica. Mi-am facut ghiozdanul pt luni, si am coborat la parter cu scopul de a-mi face o ingheta de fructe.

Cand eram la capatul scarilor, mi-am vazut sora cicalind-o pe Bella. De ce era aici la ora, n-aveam nici o idée. Parea,.. batuta. Parul ei era incurcat si avea noroi in el. Fruntea si piciorul drept ii sangerau. Judecand dupa fata ei lipicioasa din cauza lacrimilor, s-a intamplat ceva grav.

Dintr-odata am simtit un impuls de a ma duce la ea si a o face sa se simta mai bine. Nu stiam de ce am vrut sa reactionez asa.

Impulsul mi-a disparut imediat ce Bella i-a pus mana la gura, lui Alice. Alice s-a uitat la Bella cu privirea ei severa de dracusor. Bella i-a spus ceva lui Alice, care i-a raspuns, dand din cap in semn ca “da”, dar cu o urma de ezitare.

Nu m-am putut abtine sa nu izbucnesc in ras. Bella a fost prima persoana care a reusit, vreodata, sa o faca sa taca. A fost amuzant!

Bella s-a intors, sa se uite la mine. In ochii ei ciocolatii se putea citii umorul.

-Stii  Bella, i-am spus eu,  cred ca esti singura persoana care a facut-o pe Alice sa taca, vreodata! Mi-am exprimat eu gandurile. Obrajii Bellei au fost imediat colorati cu nuanta frumoasa de roz.

M-am la ea inca odata. M-am incruntat –Bella, ce s-a intamplat cu tine? Sangerezi, mult. Chiar eram curios in legatura cu se s-a inamplat  cu ea. Chiar atunci, Carlisle a intrat in camera.

-Bella aproape a fost atacata de un animal, Edward. M-am incrutat si mai tare. Ce cauta ea , la ora asta, prin padurea asta, mai ales noaptea. Sunt de acord cu Alice, Bella nu ar fi trebuit sa fie pe afara pet imp de noapte, mai ales in padure. Carlisle s-a dus langa Bella.Acum daca ne scuzati, am un pacient de examinat. Si cu asta Carlisle a luat-o pe Bella, si a dus-o in cabinetul lui.

Am auzit un oftat. M-am intors, si am vazut-o pe Alice. Parea ingrijorata. Ochii ei caprui erau fixate pe scari.

Din instinct, m-am dus langa ea. –Ce s-a intamplat Alice? De ce esti ingrijorata? Am intrebat-o eu.

Si-a mutat privirea in a mea. Era micuta pt cineva asa de energic ca ea. Ochii ei incercau sa-mi spuna ce e gresit.

– C-cred ca am vazut, ca o sa vina. A spus ea. Sprancenele mele s-au unit, exprimandu-mi confuzia.

-Ce vrei sa spui Alice?

-Noaptea trecuta am visat-o pe Bella. a inceput ea.Am dat din cap, facandu-I semn sa continue. –Era intuneric, si ea mergea fara o destinatie, prin padure. In urma ei lasa o dara de sange. Ea s-a dus si s-a asezat pe canapéa. M-am asezat langa ea. –Ea continua sa mearga, plangand si spunand :’Ajuta-ma!’ ‘Ajuta-ma!’. Vroiam sa o ajut, dar eram ca o fantoma; nu puteam sa o ating. Apoi, din tufisuri, a sarit o umbra gigantica. Bella a inceput sa tipe. Scena s-a intamplat in reluare. Chiar cand Bella,era pe punctul de a fi atacata, m-am trezit. Alice s-a uitat la mine, frica cauzata de visul ei fiind prezenta in ochii ei. Mi-am mutat bratul in jurul taliei ei si am strans-o in brate.

-Nu trebuie sa`ti mai faci griji Alice. Bella este in siguranta, acum. Nimic n-o s-o m-ai raneasca. Am calmat-o eu.

-Dar Edward, asta  nu e partea cea mai rea. Am vazut fata celui care era gata sa o omoare. A ezitat inainte sa-mi spuna – A fost Jasper.

M-am uitat la ea ca si cum ar fi fost nebuna. Jasper? Ucigas? Da, sigur.

-Alice. Am oftat. –Stiu ca suna ingrozitor si tot restul, dar Jazz nu este  ucigasul.  Alice a dat scurt din cap, dar inca mai era o ruma de indoiala in ochii ei. –Alice, de ce nu ma crezi?

Alice a sarit de pe canapéa si a inceput sa dea din maine. –Pentru ca, Edward, stii ca tot felul de lucruri dinastea mi se intampla!

Asta era adevarat.  In cea mai mare parte a vietii sale, Alice a avut premonitii de genul asta in visele ei. Ce era ciudat, era ca a doua zi se intamplau.

Ea mereu a vazut numai lucruri bune, nu chestii de genul.

-Imi pare rau. Aproape am uitat. Mi-am cerut eu scuze, si i-am aratat unul dintre zambetele mele sincere.

Alice s-a mai inmuiat putin, dar tot mai avea o retinere. –Da, da. A dat ea din maini, ca si cum ar vrea sa schimbe subiectul. –Cum zici tu, Eddie! M-am strambat. Stie ca nu-mi place diminutivul ala.

-Alice! O las pe mana ta! A strigat Carlisle din capatul  scarilor. Emotia si curiozitatea si-au facut loc in ochii ei, ca si cum frica de dinainte ar fi disparut.

Trebuie sa plec Eddie!

– Si sa torturezi alta victima. Am spus eu deajuns de tare incat sa ma auda. Ea s-a oprit, si s-a intors spre mine. Am adoptat o privire inocenta. Ea s-a uitat la mine urat, luand o perna de pe canapéa si a aruncat-o in  mine. M-a lovit drept in fata.

-Chiar la tinta! A declarat Alice, sarind pe scari, ca o scolarita.

Am chicotit incet, gandindu-ma ce planuri are Alice pt Bella.

Am intrat in bucatarie, unde Esme pregatea inghetata. Avea trei cupe,frisca de casa, sos de capsuni, bomboane decorative, si trei cirese. Facea inghetata de fructe; una din favoritele mele, si din pacate si a lui Alice.

-Buna Edward. Ce mai faci? M-a intrebat Esme. Ea nu trebuie sa se uite in sus ca sa stie ca sunt eu.

M-am dus la ea. Ea a lasat lingura jos, si s-a intors spre mine. Ne-am imbratisat usor, si am pupat-o pe obraz.

-Sun bine. I-am raspuns eu. Am furat o cireasa de pe masa si am mancat-o repede. Era zamoasa si dulce. Am simtit o lovitura peste umar. M-am intors ca sa ma confront cu Esme, care avea o privire urata.

-Aia era pt inghetata,Edward, nu pt mancaciosi.

-Aha! Deci am avut dreptate!Faci inghetata!

-Esti un adevarat detective Holems, Edward. A glumit Esme.  Apropo, nicio cireasa pt tine. Am zambit, stind ca-mi meritam pedeapsa. Esme a terminat de aranjat inghetatele, si a bagat cutia in congelator. Apoi a uat frisca si a inceput sa orneze inghetatele. Apoi au urmat bombonicile, apoi sosul de capsuni, partea mea favorita.  Cand a inceput sa toarne sosul, i-am spus

-Mama, sincer, nu ar trebui sa-I mai dai lui Alice atata zahar, mai ales noaptea. Un mic  zambet a inflorit pe buzele ei.

-Crede-ma Edward. Daca pot sa ma descurc cu Emmet in aprilie, de ziua pacalelilor, ma pot descurca si cu Alice, daca o sa “sufere” vreo criza din cauza zaharului. Am zambit si am dat din cap incet. Esme nu a incetat sa ma uimeasca. Niciodata.

Esme a pus si ciresele in varful celor doua inghetate, termanandu-si treaba. S-a dat inapoi cativa pasi sa-si admire capodopera culinara. Am aplaudat- o si am strigat ‘Bravo’ . Ea s-a intors spre mine si s-a aplecat, aratandu-si sortul intr-o reverenta.

-Feteloor! Vreti inghetata de fructe? A strigat Esme de la capatul scarilor. In cateva secunde, am auzit sunetul facut de picioarele lor pe scari.

Esme a impins inghetata fara cireasa spre mine, zambindu-mi viclean. Am luat o lingura, am umplut-o cu inghetata, dupa care am bagat-o in gura.

Am inghitit, cum am auzit sunetul facut de papucii movi si pufosi ai lui Alice intrand in bucatarie, urmata de Bella.

Mi-am ridicat privirea, si m-am intersectat cu doi ochi de mahon-ciocolatiu, care ii apartineau, numai Bellei.  I-am zambit frumos. Obrajii ei au prins o nuanta inchisa de rosu. Si-a pastrat privirea pe jos, dintr-un motiv anume. M-am uitat la figura ei, din nou. Purta pijamalele ei albastru-inchis, pe care Alice I le-a cumparat special pt ea, cand doarme la noi.  Piajamale ii veneau ca turnate, iar culoarea ii scotea in evidenta frumusetea.

Intr-un fel, in timp ce mergea spre masa, si-a pierdut echilibrul. Numai, Bella putea sa se impiedice pe o suprafata dreapta. Era cea mai impiedicata persoana pe care am intalnit-o pana acum.

Nu vroiam s-o mai las sa-si castige alte vanatai, in seara asta. Am prins-o de talie , chiar inainte sa faca contactul cu podeaua. Am pus-o pe picioarele ei.

Ea s-a uitat la mine, si a reusit sa roseasca si mai tare.

-Se pare ca azi, suntem cu capul in noi. i-am spus eu, o urma de umor citindu-mi-se in glas. Si inrosim mult, dupa cate se vede, am gandit eu. I-am mai zambit inca odata. Imi uram zambetul, era stramb,.. si ciudat.

Ea niciodata nu-mi spunea ‘Mersi’, doar incepeam sa ne uitam in ochii celuilalt. Ochii exprimau multumirea. In ei se mai ascundea si jena, dar mai era ceva… tristete?

Alice ne-a interrupt.

-Esti bine, Bella? a intrebat-o ea, ingrijorata. De ce parea ingrijorata? Stie ca n-as ranio niciodata pe Bella.

I-am dat drumul. Ea era aici sa o vada pe Alice, nu pe mine.

Bella a dat din cap, indincand ca este bine. Ea a mormait ceva imperceptibil pt mine. Apoi s-a asezat la masa; chiar langa mine.

Toti trei am inceput sa ne mancam inghetatele. Bella si eu taceam, in timp ce Alice bolborosea ceva despre cumparaturile de ieri, de la mall. Ca si cum, ea dintre toti oamenii, mai avea nevoie de haine.

Eu stateam acolo, dorindu-mi sa stiu, care a fost motivul pt care a venit la noi(m-am uitat la ceas) la ora zece, noaptea. Intr-un final, n-am mai rezistat. Trebuia sa stiu.

-Deci Bella, am inceput eu. –De ce ai venit la noi la ora 22,noaptea? Dupa privirea de pe fata ei, era clar ca am prins-o cu garda jos.

– Pai, Edward, un fior mi-a strabatut corpul atunci cand mi-a rostit numele. – M-am certat cu mama. M-am suparat pe ea, si am plecat de acasa. Primul loc la care m-am gandit, a fost casa voastra. Asta m-a zapacit; Bella s-a certat cu Renee? Dar erau asa de apropiate. Trebuia sa o intreb de ce s-au certat.

-De ce v-ati certat?; daca nu te superi ca intreb.

-Parintii mei divorteaza, si mama ma forteaza sa merg cu ea in Phoenix. Dar eu nu vreau sa plec din Forks.

Instantaneu, inima mea era indurerata. Asta a fost subit. Se pare ca nici ea nu stia, pana astazi. S-a uitat mine, ochii ei fiind tristi.

-E ingrozitor. Oh Bella, imi pare asa de rau. I-am spus eu, imbratisand-o. Nu s-a retras, asa ca am continuat sa o imbratisez. Am stat asa pt cateva secunde.

Cand m-am retras ,un mic zambet I se intiparise pe buzele.

-Mersi Edward, aveam nevoie. A spus ea

Dupa aceea, Esme a venit langa ea si a inceput sa o linisteasca.

-Okay copii, timpul pt somn. E tarziu, si maine dimineata nu am nevoie de copii somnorosi. In ochii ei se citea umorul

In timp ce urcam scarile, am oftat in semn de protest. Chiar vroiam sa mai vorbesc cu Bella. Vroiam sa o imbratisez, sa petrec cat mai mult timp, inainte de plecarea ei.

Inainte de a nu o mai vedea, niciodata.